Carnavalul de la Veneția

Carnavalul de la Veneția. Care sunt preparatele tradiționale. Multe le găsim și în bucătăria românească.

Toți știm despre Veneția că e plină de canale, de apă și mulți porumbei în piața San Marco. Și mai știm că are și un carnaval prin februarie, celebru în toată lumea pentru extravaganța măștilor și frumusețea costumelor. Se termină cu 40 de zile înaintea Paștelui, la Lăsata secului de carne, de unde îi vine și numele (carne vale).

Nu am ajuns la Veneția în timpul Carnavalului, dar am avut ocazia să ma pierd pe străduțele ei înguste, pline de magazine cu sticlă colorată și măști. Nu m-am dat cu gondola, dar am petrecut ceva vreme la Scuola Grande di San Rocco, faimoasă pentru picturile lui Tintoretto.

Dar nu despre picturi și sticlă colorată vreau să vă povestesc acum, ci de dulciurile specifice acestei perioade de sărbătoare. Cam toate sunt prăjite sau fripte, important e să se poată pregăti repede și multe, ca să rămână timp pentru distracție.

Carnavalul de la Veneția, multe dulciuri

Fritelle – Frigărui

Frigăruile venețiene ( în dialect ”fritoe venexiane”) sunt reginele indiscutabile ale acestei perioade de carnaval. Sunt în fapt gogoșile noastre rotunde de casă. Ca să ajungem la originea lor trebuie să facem un salt în timp cam câteva sute de ani. Deja pe la 1600 la Veneția exista o asociație de cam 70 de ”frigari”, fiecare cu zona lui din oraș, având exclusivitate pe această ocupație pe care o transmiteau urmașilor, iar pe la 1700 au fost proclamate ”Dulcele național al Republicii Venețiene”. Era întâlnita practica de a fi înșirate pe o frigăruie, să poată fi mâncate calde și fără să te umpli de ulei pe mâini. Rețeta originală prevede stafide și pinoli, dar a suferit multe variații.

Chiacchere – Pălăvrăgeli dar și Minciunele

Preparate deja din epoca romană, se numeau ”frictilla” și se pregăteau în număr mare mai ales de Saturnalii ( sărbătoare dedicată lui Saturn, care avea loc cam în aceeași perioadă cu carnavalul de acum). Se distribuiau mulțimii care se aduna pe străzi. Rețeta s-a transmis de secole încoace și datorită simplității ei și a ingredientelor ușor de procurat, chiar dacă tradițiile regionale i-au adus mici modificări. Le găsim sub numele chiacchere, crostoli, galane, bugie, frappe, dar oricum s-ar numi, rămân la fel de bune. Le-ai mâncat când erai mic, dar ai crezut că le-a inventat bunica. Nu bunica ta.

Castagnole – Castane

Încă o dată avem în față o rețetă foarte veche. Chiar dacă se crede că originea lor este și mai veche, există de pe la 1700 un manuscris unde apar rețete pentru 4 tipuri de castagnole, 3 fripte și unul la cuptor. Pot fi umplute cu cremă (pasticcera) , frișcă , rom sau ciocolată. Numele lor vine de la asemănarea cu castanele de mici dimensiuni.

Crema fritta – Cremă ”friptă”

Celebră deja din epoca romană, e tipică unor regiuni italiane, printre care și Veneto. Mai ales la Veneția, crema fritta ( cu vanilie), este un dulce care se consumă de la Crăciun până la Carnaval, cel mai des însoțită de un pahar de vin dulce. Este vorba de frigerea tradiționalei creme cu vanilie ( crema pasticcera) în formă cubică sau de romb. În prezent e considerată ca și finger food sau street food, cu un aer retro.