Fettuccine Alfredo.
Pentru americani Fettuccine-le Alfredo sunt un simbol al Italiei. Cum și de ce povestim după rețetă. Acum îți spun doar că provin din Roma și se pretinde a fi fost ”inventate” în 1914. Vorbim despre niște paste de casă cu ou învăluite într-o cremă de unt și parmezan.
Fettuccine vs Tagliatelle
Știu, te uiți la fettuccine și vezi tagliatelle. Nu-i mare bai dacă nu ai crescut ca mine cu Italia de sud în cuget, simțire și probleme la cap. Diferența dintre ele este minimă. Tagliatelle-le sunt cu 2 mm mai late și o idee mai subțiri. Dacă adaugi și faptul că în restaurantul în care s-a născut felul acesta de mâncare fettuccine-le se fac mai subțiri decât norma, diferența e minimă. De altfel mulți italieni spun că e doar o diferență de nume. În nord se numesc tagliatelle, în sud fettuccine.
Eu prefer să folosesc la felul acesta de paste fettuccine-le originale. Pic-ul acela de grosime și diferența de lățime se simt la ”mușcătură”. Ideal este să le prepari cu paste proaspete. Din pricina asta te-am deranjat cu povestea de mai sus. Paste nu prea faci tu, dar există tagliatelle proaspete refrigerate la supermarket. Sigur le-ai văzut. Poate le-ai și încercat aiurea. Acum e timpul să o faci cu rost.
Nu arunca apa de la paste
În general când faci paste, nu arunca apa! Nu e bună la clătit pe scăfârlie, deși cine știe!? E bună la cam toate sosurile. Diferența de gust și haz între pastele pe care le mănânci în Italia și cele făcute de tine stă de multe ori doar în acest aspect. Apa în care au fiert pastele e plină de amidon. Acesta, în contact cu grăsimile, prin amestecare violentă se transformă în cremă. Nu contează că la bază e ulei, untură sau unt. Contează amidonul.
La Fettuccine-le Alfredo ai musai nevoie de apa de la paste. Eu zic că peste tot, dar în cazul acesta 100%. Deci, încă o dată: Nu arunca apa de la paste!
Pastele împreună cu sosul nu au voie să fie uscate și seci. Trebuie să fie fierbinți și cremoase ca…Mă rog, le trebuie apa aia cu amidon și pe tine să freci lucrurile bine de tot. Asta e esența Italiei. Cred.
Brânza dată prin sită
Când ai sosuri în care brânza tare, maturată trebuie să se topească poți să faci ceva. Dacă cerni brânza printr-o sită o să-ți fie mai ușor. Rezultatul e mai aproape de cremozitate și mai departe de riscul de accidente culinare. Asta dacă e brânză rasă preambalată. Dacă o razi tu, e totul OK.
Recomandarea restaurantului care a făcut celebră rețeta e să folosești parmezan ”tânăr”. La Timișoara noi avem parmezan Basky de Lactitalia care e ideal. Dacă ești din altă parte cumpără din supermarket pe cel mai ieftin. Cel pe care scrie ”maturat 24 de luni” nu e cel mai potrivit aici. Orice găsești mai jos de vechimea asta e mai bun. În lipsă de altceva merge și acesta, dar se topește mai greu.
Haide acum să trecem la rețetă!
Fettuccine Alfredo
Fettuccine Alfredo
Ingrediente
- Fettuccine 160 g
- Unt 82% grăsime 90 g
- Parmezan ras 90 g
- Piper măcinat după gust
- Sare
Indicații
- Pune pastele la fiert în apă clocotită cu o linguriță de sare.
- Pune jumătate din cantitatea de unt la topit într-o tigaie încăpătoare.
- Cu 2 minute înainte de împlinirea timpului indicat pe ambalajul pastelor, scoate-le din apă și pune-le peste unt.
- Adaugă imediat un polonic din apa în care au fiert pastele și amestecă bine de tot câteva secunde.
- Adaugă restul de unt tăiat în bucăți și amestecă violent. Mai adaugă un polonic din apa de la paste. Untul și apa cu amidon trebuie să formeze o cremă.
- Când s-au scurs în total cele 2 minute, trage cratița de pe foc.
- Adaugă parmezanul ras și încă jumătate de polonic de apă și amestecă bine de tot. Trebuie să obții un sos cremos și abundent.
- Presară cu puțin piper proaspăt măcinat și bucură-te de minunea asta de paste.
Fettuccine Alfredo
Povestea spune că au fost inventate în 1914 de Alfredo Di Lelio în 1914 la Roma. Restaurantul funcționează încă. Îl găsești pe Via della Scrofa, 104/a. Proprietarul de atunci le-a preparat pentru a-și înzdrăveni soția după naștere. În ziua respectivă erau în restaurant și doi americani care au fost serviți cu același fel de paste. Au fost atât de încântați încât i-au sugerat să le pună pe meniul permanent. Adevărata celebritate a fost dobândită însă câțiva ani mai târziu. Mary Pickford și Duglas Fairbanks, doi actori faimoși la Hollywood în acele timpuri le-au cerut de pe meniu. Au apreciat Fettuccine-le Alfredo într-o asemenea măsură încât i-au făcut cadou proprietarului un set de tacâmuri de aur.
Frumoasă poveste. Ce e mai important e că le-au făcut celebre în America și de acolo în întreaga lume. Le vedeți prin filme foarte des și în zilele noastre.
Despre istoria asta am două păreri, una științifică și una tâmpită, dar adevărată. Prima este că nu e primul care a amestecat unt cu parmezan și paste în Italia. Asta e clar. Nimeni nu poate să știe cine a fost ”primul”. A doua este: ”Uite ce se întâmplă când folosește un italian untul din greșeală!”
Până una alta, vrei să mănânci bine? Pune mâna și gătește!
HISTORY OF ALFREDO DI LELIO CREATOR IN 1908 OF “FETTUCCINE ALL’ALFREDO” (“FETTUCCINE ALFREDO”), NOW SERVED BY HIS NEPHEW INES DI LELIO, AT THE RESTAURANT “IL VERO ALFREDO” – “ALFREDO DI ROMA” IN ROME, PIAZZA AUGUSTO IMPERATORE 30
With reference to your article I have the pleasure to tell you the history of my grandfather Alfredo Di Lelio, who is the creator of “Fettuccine all’Alfredo” (“Fettuccine Alfredo”) in 1908 in the “trattoria” run by his mother Angelina in Rome, Piazza Rosa (Piazza disappeared in 1910 following the construction of the Galleria Colonna / Sordi). This “trattoria” of Piazza Rosa has become the “birthplace of fettuccine all’Alfredo”.
More specifically, as is well known to many people who love the “fettuccine all’Alfredo”, this famous dish in the world was invented by Alfredo Di Lelio concerned about the lack of appetite of his wife Ines, who was pregnant with my father Armando (born February 26, 1908).
Alfredo Di Lelio opened his restaurant “Alfredo” in 1914 in Rome and in 1943, during the war, he sold the restaurant to others outside his family.
In 1948 Alfredo Di Lelio decided to reopen with his son Armando his restaurant in Piazza Augusto Imperatore n.30 „Il Vero Alfredo” (“Alfredo di Roma”), whose fame in the world has been strengthened by his nephew Alfredo and that now managed by me, with the famous “gold cutlery” (fork and spoon gold) donated in 1927 by two well-known American actors Mary Pickford and Douglas Fairbanks (in gratitude for the hospitality).
See the website of “Il Vero Alfredo”.
I must clarify that other restaurants „Alfredo” in Rome do not belong and are out of my brand „Il Vero Alfredo – Alfredo di Roma”.
The brand „Il Vero Alfredo – Alfredo di Roma” is present in Mexico with a restaurant in Mexico City and a trattoria in Cozumel on the basis of franchising relationships with the Group Hotel Presidente Intercontinental Mexico.
The restaurant “Il Vero Alfredo” is in the Registry of “Historic Shops of Excellence – section on Historical Activities of Excellence” of the Municipality of Roma Capitale.
Best regards Ines Di Lelio
IN ITALIANO
STORIA DI ALFREDO DI LELIO, CREATORE DELLE “FETTUCCINE ALL’ALFREDO” (“FETTUCCINE ALFREDO”), E DELLA SUA TRADIZIONE FAMILIARE PRESSO IL RISTORANTE “IL VERO ALFREDO” (“ALFREDO DI ROMA”) IN PIAZZA AUGUSTO IMPERATORE A ROMA
Con riferimento al Vostro articolo ho il piacere di raccontarVi la storia di mio nonno Alfredo Di Lelio, inventore delle note „fettuccine all’Alfredo” (“Fettuccine Alfredo”).
Alfredo Di Lelio, nato nel settembre del 1883 a Roma in Vicolo di Santa Maria in Trastevere, cominciò a lavorare fin da ragazzo nella piccola trattoria aperta da sua madre Angelina in Piazza Rosa, un piccolo slargo (scomparso intorno al 1910) che esisteva prima della costruzione della Galleria Colonna (ora Galleria Sordi).
Il 1908 fu un anno indimenticabile per Alfredo Di Lelio: nacque, infatti, suo figlio Armando e videro contemporaneamente la luce in tale trattoria di Piazza Rosa le sue “fettuccine”, divenute poi famose in tutto il mondo. Questa trattoria è “the birthplace of fettuccine all’Alfredo”.
Alfredo Di Lelio inventò le sue “fettuccine” per dare un ricostituente naturale, a base di burro e parmigiano, a sua moglie (e mia nonna) Ines, prostrata in seguito al parto del suo primogenito (mio padre Armando). Il piatto delle “fettuccine” fu un successo familiare prima ancora di diventare il piatto che rese noto e popolare Alfredo Di Lelio, personaggio con “i baffi all’Umberto” ed i calli alle mani a forza di mischiare le sue “fettuccine” davanti ai clienti sempre più numerosi.
Nel 1914, a seguito della chiusura di detta trattoria per la scomparsa di Piazza Rosa dovuta alla costruzione della Galleria Colonna, Alfredo Di Lelio decise di aprire a Roma il suo ristorante “Alfredo” che gestì fino al 1943, per poi cedere l’attività a terzi estranei alla sua famiglia.
Ma l’assenza dalla scena gastronomica di Alfredo Di Lelio fu del tutto transitoria. Infatti nel 1948 riprese il controllo della sua tradizione familiare ed aprì, insieme al figlio Armando, il ristorante “Il Vero Alfredo” (noto all’estero anche come “Alfredo di Roma”) in Piazza Augusto Imperatore n.30 (cfr. il sito web di Il Vero Alfredo).
Con l’avvio del nuovo ristorante Alfredo Di Lelio ottenne un forte successo di pubblico e di clienti negli anni della “dolce vita”. Successo, che, tuttora, richiama nel ristorante un flusso continuo di turisti da ogni parte del mondo per assaggiare le famose “fettuccine all’Alfredo” al doppio burro da me servite, con
l’impegno di continuare nel tempo la tradizione familiare dei miei cari maestri, nonno Alfredo, mio padre Armando e mio fratello Alfredo. In particolare le fettuccine sono servite ai clienti con 2 “posate d’oro”: una forchetta ed un cucchiaio d’oro regalati nel 1927 ad Alfredo dai due noti attori americani M. Pickford e D. Fairbanks (in segno di gratitudine per l’ospitalità).
Desidero precisare che altri ristoranti “Alfredo” a Roma non appartengono e sono fuori dal mio brand di famiglia.
Il brand “Il Vero Alfredo – Alfredo di Roma” è presente in Messico con un ristorante a Città del Messico e una trattoria a Cozumel sulla base di rapporti di franchising con il Group Hotel Presidente Intercontinental Mexico.
Vi informo che il Ristorante “Il Vero Alfredo” è presente nell’Albo dei “Negozi Storici di Eccellenza – sezione Attività Storiche di Eccellenza” del Comune di Roma Capitale.
Grata per la Vostra attenzione ed ospitalità nel Vostro interessante blog, cordiali saluti
Ines Di Lelio
Le ringraziamo tantissimo per il Suo commento sul nostro blog, e’ stata una sorpresa piacevole di vedere che Lei ha letto il nostro articolo su questa famosissima ricetta e che ha condiviso con i nostri lettori tutti i particolari della storia di essa! La prossima volta che arriveremo a Roma il Suo ristorante sara’ sulla nostra lista obbligatoria da visitare! Tantissimi saluti da due innamorati di Italia e della sua cucina, Costin e Silvia