Prăjitură cu urdă I

Am denumit-o ”Prăjitură cu urdă I” deși în italiană este ”Torta con ricotta” din două motive. În primul rând pentru că nu o să fie ultima, promit să mai fac. În al doilea rând pentru că în limba română e o serioasă harababură între ce e tartă, tortă, tort și iarăși tartă.

Știu, profesioniștii au explicații, de cele mai multe ori germanice, deseori franceze, au găsit rezolvarea și denumesc unele tarte prăjituri cu aluat pufos, altele cu aluat fraged, iar unele hotărâte strict de ei strict tarte.

În fapt termenul vine din LATINĂ și se referă la o pâinică. Cu sau fără ocol prin Germania și Franța e clar că aluatul subțire și casant cu unt, copt în forma aceea puțin înaltă și umplut cu cremă deseori și cu fructe se cheamă tartă.

Tortă vs ”Torta”

Torta e un termen rezultat și crescut cu grijă în vestul țării în urma unui viol al limbii ”austro-ungare”(știu că e Germană, dar nu cred) asupra limbii române. Desemnează în fapt un tort.

Ei bine aluatul de pandișpan pe românește, cu diverse fructe, cunoscut în sudul României drept tartă a devenit prăjitură cu aluat pufos pentru a se deosebi de tartele care tot împingeau din vest să intre cu tot felul de creme și fructe.

O explicație poate să fie faptul că în italiană, mai apropiată de latină decât germana, ”torta” este tarta asta cu aluat pufos. Probabil că se făcea de multă vreme și i s-a dat prioritate în timp ce tarta cu aluat sfărâmicios se numește ”crostata”. În general, dacă are în compoziție un agent de creștere, Viagra sau praf de copt de exemplu, se numește ”torta”.

Cel mai frumos e că au apărut multe rețete în românește cu denumiri de tipul ”Crostata cu urdă”. Nu e rău, singurul amendament pe care îl fac este să fiți atenți, se scrie ”crostata”, dar se citește ”cruostatîa”.

Prăjitură cu urdă I

Deci, Prăjitură cu urdă I.

Cum sunt bucătar și nu cofetar și am și căzut rău în cap când eram mic, pentru mine tot ce-i dulce se cheamă prăjitură. Iată ce ușor am ieșit din trilemă!

Prăjitură cu urdă

  • Porții: 8
  • Dificultate: usor
  • Listare

Ingrediente

  • 700 g urdă de vacă
  • 300 g de făină
  • 200 g de zahăr
  • 3 ouă
  • 100 g unt
  • 1 plic praf de copt
  • scorțișoară

Indicații

  1. Într-un vas amestecăm făina cu 120 de grame din zahăr, praful de copt și un ou.
  2. Adăugăm untul rece tăiat în bucăți și frământăm cu degetele până obținem un soi de nisip cu granulație mare. Acoperim cu folie și dăm la frigider 30 de minute.
  3. Amestecăm urda cu restul de 80 de grame de zahăr, două ouă și un praf de scorțișoară. Dacă e prea uscată, adăugăm câte puțin lapte sau smântână până obținem consistența unei creme groase.
  4. Într-o formă de 22-24 de cm tapetată cu hârtie de copt punem jumătate din aluatul sfărâmicios compactându-l pe cât posibil cu ajutorul unei linguri. Vă puteți ajuta și de degete dacă pare că nu se lipește.
  5. Adăugăm peste urda, nivelăm și acoperim cu cealaltă jumătate din aluat.
  6. Dăm la cuptorul preîncălzit la 180 de grade pentru 45 de minute.
  7. După ce prăjitura s-a răcit o presărăm cu zahăr pudră.
  8. E o prăjitură foarte rapidă și cu toate acestea foarte bună și ușoară.

Trebuie să vă mărturisesc că personal nu mă simt foarte bine după prăjiturile cu creme grele de unt sau ciocolată, dar asta nu înseamnă că voi să nu vă bucurați de ele. Niciodată nu mi-au plăcut în mod deosebit, fiind mai degrabă îndrăgostit de cozonac și dulciuri simple.

Din aceste motive o să găsiți și pe viitor la mine pe blog astfel de deserturi ușoare. Pentru cele mai onctuoase vă îndemn cu hotărâre spre Laura Laurențiu și Oana Igrețiu ale căror prăjituri pe care mulți dintre voi le vedeți doar scrise eu le-am și gustat. Sunt peste orice cofetărie de fițe.

CategoriesFără categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *