Prosecco, înainte de orice altă caracteristică tehnică și istorică, e o fiță. Din fericire e o fiță de calitate excepțională, produsă la un preț cu adevărat competitiv în comparație cu surorile franceze, amețitoare și extrem de încrezute.
În al doilea rând, prosecco nu e ”dă-l dracu’ spumantul nostru ce are?”, deși acesta din urmă nu are absolut nimic, e decent și bun, primul se bate cot la cot cu șampania, reușind în 2014 să-l depășească la consumul mondial.
Ca și idee, prosecco e de cele mai multe ori un vin spumant, alb, sec ,cu gust proaspăt, arome florale și de ierburi, minunat de consumat ca atare sau ca însoțitor de mâncăruri provenite din mare.
Pornind de aici, și făcând tot ce e omenește posibil să nu intru în amănunte, această virtute de a nu transmite tot ce știi ca să vadă lumea că ești tu deștept e una rară și ține de vocația pedagogică, spunem măcar așa: prosecco poate fi Tranquillo, adică fără bule, 10,50% tărie alcoolică, Spumante, cu un minim de 11,00% tărie și Frizzante, minim 9% tărie. Acesta din urmă este cel mai des consumat.
Prosecco, cel fără bule, are o istorie foarte veche, dar a devenit un produs DOC – Denominazione di Origine Controllata în 2009. Este obligatoriu produs în regiunile Veneto și Friuli-Venezia Giulia.
Pe lângă acestea, mai poartă denumirea de Prosecco și atributul DOCG – G de la Garantita (Montello și Colli Asolani Prosecco, plus Prosecco di Conegliano-Valdobbiadene).
Aceste două certificări pe lângă garanția unui produs de foarte bună calitate au oprit producerea unor vinuri spumante sub această denumire, dar de calitate necontrolată în Croația, Brazilia sau Australia.
Ca și date de producție, Prosecco este produs 80% din cantitate în Veneto și 20% în Friuli-Venezia Giulia.
Prosecco. Este vinul cel mai exportat de Italia și un simbol al ei.
Pentru cei curioși mai spun că soiul de struguri folosit în proporție de minimum 85 % este Glera iar metoda de adăugare a ”bollicine”-lor cum le spun italienii perluțelor de acid este Martinotti.
Puțini știu că unul dintre cei mai buni prieteni ai acestui vin spumant italian este anșoa-ul. Pus pe tartine, folosit în salate sau paste, se pare că scoate cel mai bine în evidență caracteristicile extraordinare ale unui pahar de Prosecco.
Una peste alta, se bea foarte mult Prosecco atât în Italia cât și în afara ei, inclusiv în România de ceva ani buni.
Relația cu el este diferită în funcție de sexul băutorului. Prosecco este tipul acela din grup, șarmant, afemeiat și amant recunoscut. Unii bărbați îl ocolesc preferând compania mai robustă a unui vin roșu sec, unii îl găsesc un partener de discuție și râs cu care merită mai degrabă să petreci vremea. Femeile însă îl iubesc, fie că recunosc sau nu, și mai pe față, mai pe furiș s-a cam tăvălit cu toate, de câteva ori chiar până la stadiul de urcat în pat în patru labe.
Dacă vrei să citești ceva despre un vin roșu simbol al culturii italiene, îți las AICI un articol foarte interesant.
