Rețetă de pizza. Aceasta e o rețetă de pizza ușor de făcut acasă. Crezul meu în ceea ce privește pizza este că aceasta se mănâncă la pizzerie.
Dacă știința blatului poate să fie stăpânită cu multă pasiune, citit serios și exercițiu, cea a cuptorului cere obiectul muncii și anume cuptorul special pe lemne. Nu orice nenorocire din făină și apă poate să fie numită pizza. În lumea ei de lipii poate să fie decentă, dar în aceasta e doar o parvenită cu față normală și apucături de mahala.
Pizzaiolo
Un ”pizzaiolo” ține seama atunci când face blatul de tipul de făină, de duritatea apei, de caracteristicile cristalului de sare, de anotimp, de vremea de afară și de presiunea atmosferică. Adaptează cantități, temperaturi ale lichidului și lasă blatul la odihnit spre 24 de ore pentru a da un produs digest și sănătos. Despre cuptor nu intru în discuții că ne lungim mult, dar dincolo de calitatea construcției, esența și umiditatea lemnului, modul de întreținere a focului cad tot în sarcina lui. ”Lucrarea aluatului” are și ea regulile ei de la început, până la rotirea în cuptor. Cuptorul de altfel dezvoltă 400 de grade Celsius, temperatură ideală pentru o pizza perfectă. Acasă ”aiasta nu si poati”.
Pe scurt, unui pizzaiolo, ”pizzer” cum îi zicem noi îi ia câțiva ani să devină un om la locul lui.
Rețeta de pizza pentru astăzi trebuia să sune așa: pizza se mănâncă la pizzerie!
Țin seama însă că din diverse motive nu puteți ajunge acolo și vă e poftă de o pizza ACUM și vă dau o rețetă care să vă rezolve problema. Aș putea să o denumesc ”cea mai proastă rețetă de pizza care oricum e la fel de proastă ca toate celelalte de pe bloguri fiindcă n-avem nici cuptor și nici răbdare”.
Rețetă de pizza
Rețetă de pizza
Ingrediente
- – 400 de grame de făină 650 sau 550
- – 250 ml apă
- – 5 grame drojdie uscată
- – 1 linguriță de zahăr
- – 1 linguriță de sare
- – 2 linguri de ulei – de măsline dacă se poate
- – 1 lingură de griș
Indicații
- Într-un bol mic se pune drojdia uscată, zahărul și apa un pic mai călduță decât degetul. Se lasă 5-10 minute la loc călduț.
- Într-un bol mai mare se pune făina și se face în mijloc un crater. Se toarnă treptat apa cu drojdie amestecând cu o furculiță, uleiul la un moment dat și sarea. Se continuă amestecarea până se omogenizează cât de cât.
- Se răstoarnă pe un blat de lucru curat și se frământă 5-10 minute până se obține un aluat elastic care prin apăsarea cu degetul revine la forma inițială. Se strânge aluatul cât de cât într-o bilă și se pune într-un vas uns ușor cu ulei de măsline, acoperit, la loc fără curent pentru măcar o oră, normal pentru 1,5 ore.
- Se preîncălzește cuptorul la treapta cea mai înaltă.
- Aluatul se taie în două și se modelează pe suprafața de lucru presărată cu făină și o lingură de griș două blaturi de pizza. Se pun în tăvi speciale sau, dacă nu aveți, în tavă normală unsă cu ulei.
- În funcție de ce vreți să puneți pe pizza poate sau nu să fie necesar un prim strat de suc de roșii. Ca exemplu: la cea cu ton și ceapă nu se pune, la cea cu ciuperci și prosciutto crudo e opțional, la Margherita e necesar. Sosul de roșii poate fi simplu sau realizat din ½ ceapă mică călită peste care puneți 400 g roșii pasate, 1 linguriță de sare, una de oregano sau busuioc și un vârf de linguriță de bicarbonat pentru contrabalansarea acidității.
- Puneți ingredientele și deasupra mozzarella felii, cuburi sau ștrafe rupte, cum vă place.
- Dați la cuptor pentru 7-10-14 minute în funcție de posibilitățile cuptorului. Urmăriți. Când mozzarella e ușor maronie, pizza e gata.
Aceasta a fost o rețetă de pizza.
Pizza care vine în cutie la ușă e compromisă din start din pricina cartonului și a aburului care se face în incintă. Au fost firme care au încercat livrare cu adevărat rapidă pentru un compromis acceptabil. Să le fie cu noroc. Pizzeriile serioase îți dau cel mult o felie de pizza într-un șervet să muști din ea pe drum.
În majoritatea locurilor, când aud de cutie, patronii împachetează frenetic, iar pizzerul moare câte puțin.
De final vă urez poftă bună și vă spun: PIZZA SE MĂNÂNCA LA PIZZERIE!
P.S. În Timișoara vă recomand să mâncați pizza la Filiberto.
In principiu doar pizza napoletana se coace musai in cuptor cu lemne, pe la vreo 400-450 de grade, vreme de maxim un minut, pe o piatra care nu e foarte buna conducatoare de caldura ca sa nu se arda fundul etc. Am mancat in urma cu ceva ani in Timisoara la Pizza Napoletana, a fost destul de ok, dar nu fantastica. Restul de tipuri de pizza se pot coace si 2-3 minute, la temperaturi sensibil mai mici.
Cat priveste cuptoarele casnice, se poate face treaba foarte buna si cu ele, nu acolo e problema: daca e electric cuptorul si se incalzeste piatra cu ventilatia pornita temperaturile bat spre 300 de grade, suficient incat sa se poate coace o pizza in 6, chiar 5 minute. O pizza coapta acasa, precum am descris mai sus:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=132597120477082&set=a.132585807144880&type=3&theater
Legat de sfatul cu pizza in oras, depinde si de oras: eu in Iasi nu prea am unde manca o pizza cu adevarat buna.