Umami

Umami

În afară de dulce, sărat, acru, amar, omul mai poate simți o a cincea aromă. Aceasta a fost denumită Umami și se traduce aproximativ prin savuros. Responsabilă pentru ea este capacitatea umană de a simți aromele complexe ale aminoacizilor din mâncare.

Umami au foarte multe alimente. Exemplele clasice sunt bacon-ul, parmezanul, anșoa-ul și sosul de soia. În general, produsele maturate sunt bogate în această aromă, dar și carnea gătită la grătar sau friptă în tigaie, ciupercile sau roșiile sunt surse la îndemâna noastră.

Acest al cincilea gust este cel responsabil pentru imposibilitatea de a ne opri din mâncat un anumit produs.

”Cuvântul este preluat din japoneză (うま味), și poate fi tradus ca „gust plăcut savuros”. Denumirea a fost dată de chimistul japonez Kikunae Ikeda, de la cuvintele umai (うまい) „delicios” și mi (味) „gust”; numele a fost dat după identificarea sa științifică din anul 1908. Gustul umami provine de la receptorii gustativi specifici pentru glutamați.” Wikipedia

”Acidul glutamic este substanţa existentă în sânge, în creier şi în laptele matern. Acesta excită papilele gustative, care, la rândul lor, trimit impulsuri nervoase către creier. Odată detectat cel de-al cincilea gust, informaţia este transmisă mai departe către encefal unde se naşte plăcerea.”

Bineînțeles industria alimentară a reprodus Umami în mod artificial sub forma monoglutamatului de sodiu. Acesta poate fi găsit în chipsuri, supe la plic,  mezeluri şi mâncarea de tip fast-food, tocmai din ideea de a le face greu de refuzat.

Cum sunt atât de multe surse naturale însă, e bine să profităm de acestea și să le folosim pentru a face mâncăruri irezistibile.