P

Paste cu legume/Pappardele Norma al forno

Ultimele legume din toamnă sunt parcă mai încărcate de aromă decât oricând. Parcă în trupurile mici și pline de riduri ar fi adunat tot soarele din după amiezile de august așa cum bunicii țin în suflet doar amintirile frumoase. Nu știu din ce motiv bucătarii au reflexul de a găti aceste ultime roade fie la cuptor, fie aruncate în jar. Pentru câteva zile tigăile amuțesc.

Cum îți spuneam, ne inspirăm doar din felul în care frații italieni tratează genul ăsta de problemă, adică o mânuță amărâtă de legume. Le adăugăm paste late pe care sosul să se întindă relaxat. Ar fi bine ca acestea să fie făcute în casă, mai ales că rețeta se face aproape singură și ne lasă timp. Este poate cel mai bun moment să faceți primele ”pasta fresca”.

Aromele acestei găteli sunt deosebit de calde. Sosul este dulce, aromat și pentru cine vrea un strop picant, miroase a grădină în soarele de toamnă. Peste pastele late învăluite în el, se va scurge onctuos gorgonzola topită.

În bucătăria italiană există o rețetă de paste cu ingrediente similare, Pastele Norma, dar de aceasta ne vom ocupa cu altă ocazie.

Paste cu legume

  • Porții: 4-6
  • Dificultate: ușor
  • Listare

Ingrediente

1 vânătă mică (250 g)

1 ramură de roșii cherry cu tot cu vrej (200 g)

1 ceapă de mărime medie (70 g)

2-3 căței de usturoi

1 lingură de oregano uscat (3 g)

50 de ml de ulei de măsline

70 de g de brânză gorgonzola

1 ardei iute opț.

Sare

Piper

Indicații

  1. Se spală toate legumele bine. Nu se curăță de coajă.
  2. Vânăta se taie în felii subțiri, se presară cu sare și se lasă 5- 10 minute într-o strecurătoare să transpire seva amară. După acest timp se tamponează cu șervete de hârtie.
  3. Se preîncălzește cuptorul la 200 de grade, treapta mare la cele fără afișaj de temperatură
  4. Se pun toate legumele într-un vas pentru cuptor. Se presară piper, sare, oregano și se toarnă peste ele ulei.
  5. Se amestecă foarte bine în așa fel încât toate suprafețele legumelor sa fie unse. Este esențial pentru coacere și aromă!
  6. Feliuțele de vinete se scot și se pun pe grilul cuptorului fără să se atingă. Ce nu încape se lasă în tavă.
  7. Se pun toate la cuptor (grilul deasupra, tava dedesupt) pentru 60 de minute.
  8. După 20-25 de minute feliile de vinete ar trebui să fie gata. Culoarea pulpei să fie maronie. Se scot și se lasă la răcit. Restul rămâne în cuptor.
  9. Când timpul s-a scurs, se scoate vasul, se lasă un minut să se răcească și cu ajutorul unui clește și al unei furculițe se scoate miezul tuturor din coajă. O să vedeți, de fapt coaja cade de la sine, iar operațiunea se poate face chiar și cu mâna.
  10. Se zdrobește totul cu o furculiță sau cu instrumentul pentru piure.
  11. Se pun pastele la fiert în apă cu sare. Dacă este pasta fresca, se fierb în 3 minute, dacă nu, conform indicațiilor de pe pachet. Înainte de a le scoate, punem un polonic din apa în care au fiert în tava cu legume zdrobite și amestecăm totul foarte, foarte bine pentru a obține un sos omogen.
  12. Adăugăm pastele în vasul cu legume, amestecăm bine totul și punem din loc în loc bucățele mici de gorgonzola.
  13. Punem în farfurie și decorăm cu chipsurile de vinete.

Roșiile se pun cu tot cu tijă pentru că aceasta conține o cantitate enormă de aromă, rupeți un capăt de tijă verde de roșie și mirosiți-o!

Vinetele pot fi decojite ” în in zebră” pe lung, de la început, dacă aveți ceva cu coaja crocantă

În sosurile italiene se folosește foarte des apa de la fierberea pastelor. Aceasta conține mult amidon, deja diluat și fiert, și ajută la obținerea unui sos perfect legat.

Eu zic că aroma este încântătoare și vă îndemn hotărât să folosiți la această rețetă paste proaspete. Pappardellele sunt printre preferatele mele, sunt acei tăiței foarte lați care se pretează foarte bine la sosuri onctuoase. Citiți amănunte despre ele aici.

În bucătăria italiană se folosește foarte des oregano. Nu abuzați de el, dar nici nu vă feriți! Dacă sunteți pasionați de gătitul mediteranean, cumpărați-vă cantitate mai mare. E un condiment care se folosește preponderent uscat, așa încât nu vă chinuiți să-l creșteți verde.

Dacă stați să vă gândiți, ingredientele acestei rețete se regăsesc în orice tocăniță românească de toamnă pe care o savurăm cu pâine. Ce ne-a dat în plus inspirația italiană?

O cantitate mai mică de legume completată de o cantitate mai mică de carbohidrați. Totuși, împreună, din aceste puține ingrediente au născut o porție mult mai generoasă de mâncare. Ne-a mai oferit controlul asupra calității carbohidraților (știm cu toții cât de dificil este să găsim o pâine curată și cu reale valențe nutriționale), iar gorgonzola… ei, aici este altă discuție.

Să savurați în pace!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *