Involtini de porc cu leurdă

Involtini de porc cu leurdă.

Involtini sunt în fapt niște rulouri. Ca să înțelegeți mai bine și să și râdeți un pic învățând italiana de bucătar român pus pe glume, sarmalele noastre ar fi ”Involtini di verza con macinata di maiale”.

Involtini sunt și rulourile de legume și cele de carne.

De ce involtini sunt o adevărată ”instituție” în Italia? Pentru că umplerea unei bucăți de carne sau a unei felii de legumă, vânăta sau dovlecel de exemplu cu ierburi, condimente, nuci, brânzeturi etc. aduce o cantitate mai mare din acestea decât dacă ar fi presărate la suprafață.

E clar că o bucată de carne friptă poate duce pe suprafață ceva condimente, dar atunci când cantitatea este mai generoasă întregul gust se schimbă, ridicând accentul de pe carne și așezându-l pe un ansamblu de arome.

Astăzi o să umplem niște cotlete cu un amestec de leurdă, nuci și răzătură de lămâie ajutați și de ceva miez de pâine.

Miezul de pâine folosit în acest gen de ”pesto” coagulează elementele, le ține frumos împreună și de aceea se folosește des în bucătăria italiană. Deși ați putea crede că nu e mare diferență între pesmet și aceste firimituri, trebuie să înțelegeți că texturile sunt atât de diferite încât rezultatele sunt cu totul altele. În cazul de astăzi, umplutura este moale, cumva umflată și încă ușor zemoasă. Dacă folosim pesmet, acesta doar va ține totul împreună.

Involtini de porc cu leurdă

Involtini de porc cu leurdă

  • Porții: 2
  • Dificultate: usor
  • Imprimare

Ingrediente

4 cotlete

1 legătură de leurdă

1 lingură semințe de pin sau nuci

răzătura de la o lămâie

100 ml ulei de măsline

miez de pâine cât iei într-un pumn

sare și piper

1 bulb de fenicul

50 g de unt

2 linguri de parmezan ras

ulei de măsline

sare și piper

Indicații

  1. Într-un blender puneți miezul de pâine și măcinați câteva secunde până se desfac în firimituri mari.
  2. Scoateți miezul de pâine și puneți leurda, semințele de pin, răzătura de lămâie, sare, piper și ulei de măsline. Măcinați până devine o salsă destul de omogenă. Nu exagerați!
  3. Adăugați peste sosul de leurdă firimituri de pâine până obțineți o consistență păstoasă.
  4. Bateți feliile de cotlet între două folii alimentare pentru a nu le rupe până devin potrivit de subțiri. Nu foarte subțiri!
  5. Pe fiecare felie puneți pesto de leurdă, rulați și prindeți cu scobitori.
  6. Preîncălziți cuptorul la 200 de grade Celsius.
  7. Prăjiți într-o tigaie cu puțin ulei rulourile de carne pe ce fețe e posibil până capătă o ușoară crustă maronie.
  8. Mutați involtini într-o tavă tapetată cu hârtie, la cuptor pentru 10 minute.
  9. Tăiați capetele feniculului și îndepărtați prima frunză. Tăiați în jumătate, sferturi, iar apoi fiecare sfert în jumătate.
  10. Adăugați untul în tigaia folosită la prăjit rulourile. Adăugați și un strop de ulei pentru a nu arde untul. Când untul s-a topit așezați cu grijă feliile de fenicul, sărați piperați și prăjiți la foc mediu spre mare, cu capacul pus până capătă crustă maronie pe o parte. Îndepărtați capacul și frigeți și pe cealaltă parte. Opriți focul și presărați parmezanul.
  11. Cum deja involtini au apucat să se odihnească măcar 5 minute după ce au fost scoși din cuptor, fapt foarte important pentru frăgezime, îi puteți tăia în două pe diagonală și să îi montați pe farfurie împreună cu feniculul.
  12. Eu am adăugat un strop de pastă ardei iute, dar și dulceața de ardei iute se potrivește foarte bine.

Leurda

Cum vine primăvara peste România, leurda năpădește din păduri direct pe internet. Practic, dacă vrei să pui pe Facebook o rețetă și nu are leurdă ești în afara istoriei. Rețelele sociale chiar au un algoritm care reduc afișarea rețetelor fără Allium ursinum.

”Moda” asta a început undeva prin anii 90 când ceva autori de la Practic în bucătărie și Bucătăria pentru toți au ”dezgropat” buruiana asta cunoscută, dar nu chiar atât de des folosită anterior în preparate și au făcut-o celebră. A devenit cumva, o plantă ”exotică”, dar totuși autohtonă. Un fel de ”fructul pasiunii” cu miros de usturoi.

Involtini de porc cu leurdă

De la frunză la pesto nu a fost decât un pas. Astfel orice gospodină care se respectă are pesto de leurdă în cămară. Ca să nu îl mai pună ca atare pe paste înlocuind aroma de busuioc și semințe de pin genoveză cu cea de nucă și usturoi româneză, propun să îl răspândim cum se cuvine pe fripturele de porc și puiuți la ceaun!

Vin să fie, fraților! Cu găleata!

CategoriesCarne

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *