Risotto cu ficăței ”Cici”.
Cremos și delicat, dulce și învăluitor. Așa poate fi descris cel mai bine acest risotto răspândit pe întreg teritoriul Italiei. E o mâncare veche, țărănească, provenită din vremurile în care găinile se vindeau la piața pentru bani, iar măruntaiele rămâneau pe masa familiei. Este evident ieftină ca și costuri, dar cât de savuroasă!
Povestea risotto-ului cu ficăței ”Cici”
Eu, noi, nu am cunoscut-o pe filiera italiană. Îi lipsea untul și brânza maturată și era una dintre mâncărurile favorite ale celebrei Cici. Dacă ești din Timișoara și îți plac damele bine nu se poate să nu o cunoști pe Cici. O cunoști fiindcă stăpâna ei e ravisantă și harnică, deșteaptă și ghinionistă, talentată și uitucă.
Într-o după amiază de singurătate din anii trecuți, cunoscuta doamnă, o să îi spunem noi Q, nu avea nicio idee ce să-i facă de mâncare. A împărțit caserola de ficăței de pui în două. Din prima jumătate și-a făcut ei ceva rapid, din a doua a preparat un risotto pentru Cici. Pe măsură ce învârtea în oală, parfumul de mâncare bună o învăluia.
Mă rog, una peste alta a tras cu ochiul vădit interesată la caserola micii companioane canine, dar atât. Până a doua zi. Venind înfometată de la serviciu, cu nonșalanța care o caracterizează și-a pus o farfurie din mâncarea animăluțului și s-a uitat niznai pe geam ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Prieteni buni fiind, deși gurile rele spun că e ceva lucios în povestea asta, mi-a povestit. Eu discret cum mă știți. Am spus nevestei, rudelor și doar câtorva prieteni foarte apropiați. Cum site-ul acesta nu are cine știe ce trafic, m-am gândit nu e bai mare să pun povestea asta și aici.
Dincolo de discreție sunt și curios. Am făcut respectivul orez cu ficăței la nici o săptămână distanță. M-am îndrăgostit definitiv. De risotto.
Risotto cu ficăței ”Cici”
Risotto cu ficăței
Ingrediente
- Orez pentru risotto 300 g
- Ficat de pui 250-500 g după gust
- Ceapă 1 medie
- Supă de legume sau pui 1l
- Vin alb 100 ml
- Unt 50+50+50 g
- Grana sau Parmezan 100 g
- Piper măcinat după gust
- Sare un praf
Indicații
- Încălzește supa de legume sau de pui.
- Curăță ficățeii de pui de ligamente și toacă-i în bucăți.
- Curăță și toacă ceapa în cuburi mici.
- Pune ceapa la călit la foc mic-mediu până se înmoaie.
- Adaugă ficățeii peste ceapă, condimentează-i doar cu piper și lasă-i să capete o culoare arămie amestecând din când în când. Nu-i lăsa excesiv fiindcă devin foarte tari. Verifică cu lingura, tăind câte o bucățică.
- Între timp pune în altă cratiță, la foc mediu orezul la prăjit în 50 de grame de unt pentru 1-2 minute.
- Când orezul devine ușor translucid, adaugă vinul, amestecă și mai lasă 1 minut să se evapore alcoolul.
- Adaugă peste orez câte un polonic de supă fierbinte și amestecă în mod continuu. Când lichidul s-a absorbit, adaugă următorul polonic.
- La jumătatea timpului indicat pe ambalaj de fierbere al orezului adaugă ficățeii din cratiță care ar trebui să fie gata.
- Continuă prepararea orezului adăugând lichid polonic cu polonic. Consistența la sfârșitul timpului indicat trebuie să fie una cremoasă, ușor curgătoare.
- Gustă și reglează risotto-ul de sare și piper.
- Trage risotto-ul de pe foc, adaugă celelalte 50 de grame de unt și brânza rasa și amestecă viguros pentru o cremozitate deosebită.
Cât ficat să pui?
Cantitatea de ficat este pusă cu o variație foarte mare. Nouă ne place cum îi place lu’ Cici. Am pus așadar 500 de grame de ficăței. Cam acesta e gramajul standard al caserolei pe care o găsești în supermarket.
Risotto nu e pilaf
Exisă multe moduri de gătire a orezului. Se poate pune lichidul tot dintr-o dată ca la pilaf. Se poate găti la aburi. Poate fi prăjit. La rissoto se pune treptat și se amestecă pentru obținerea cremozității.
În cazul acestuia din urmă nu ție totul de modul de adăugare a lichidului. Ceea ce îl caracterizează este sfumatura și mantecatura.
Sfumatura
Sfumatura este adăugarea vinului după ”prăjirea” inițială în unt sau ulei de măsline. Nu aduce aciditate deosebită ci dulceață în plus și echilibru. Se așteaptă întotdeauna alcoolul să se evapore. Va rămâne în acest fel doar aroma acestuia.
Mantecatura
Mantecatura se referă la obținerea unei cremozități excepționale. Aceasta se realizează prin adăugarea de unt și brânză maturată. Se realizează întotdeauna la sfârșitul gătirii cu vasul tras de pe foc. Fără acest procedeu nu vorbim despre risotto.
Așadar, ca să considerăm că punem în farfurie un risotto adevărat trebuie să avem cremozitate. Acest fapt presupune că textura este curgătoare. Nu poate sta băț, nu se poate pune cu cercul de montaj. Nici ciorbă nu e pe de altă parte. În mod tradițional se servește în farfurie adâncă. Deseori în farfuria pentru paste. O să îl vedeți și în farfurie întinsă din rațiuni practice atunci când are alături și alt element gătit separat.
Folosirea termenului ”risotto” nu este o chestiune de snobism. Nu îl putem numi ”orez” sau ”pilaf” pentru simplul fapt că nu este așa ceva. Sigur, eu unul nu mă dau în lături de la un pilaf din găină grasă de țară niciodată. Nici din fața unui pilaf bulgăresc bine făcut.
Risotto cu ficăței ”Cici”
Cum pe acest blog găsești preponderent rețete italiene, preparatul de azi se numește Risotto cu ficăței. Dacă tu vrei să-l faci pilaf, respectă indicațiile unui pilaf cumsecade. În acest caz eu l-aș prepara la cuptor. Sper să te bucure această rețetă așa cum ne-a bucurat și pe noi. Pentru un alt risotto pe care îl gătesc des și are mare succes ai rețeta aici.
Pingback:Risotto ai funghi porcini/Risotto cu hribi - Costin Bărbuț
Buna ziua si multumesc de reteta! Cu toate ca sunt 50 de gr afara ma apuc sa fac reteta ??
Salutari ” calduroase”,
Greti
Spor!:-)