De ce vedem atât de des rucola prin farfuriile italiene?

Este vorba de tradiție, gust și grija pentru sănătate.

Gustul este ușor piperat și foarte puțin amărui. Ca să o înțelegeți trebuie să o încercați simplă și în cantitate serioasă, ca pe salata verde. Poate fi ușor sărată și stropită cu un pic de zeamă de lămâie sau oțet balsamic. Ulei eu zic să nu puneți. O să vă placă cu siguranță.

E foarte prietenoasă cu toate felurile de mâncare, reușind să creeze un fond care amplifică aromele preparatului principal. Cam în 5 lei obțineți o salată foarte serioasă pentru două persoane.

Abia când i-ați înțeles pe deplin gustul o puteți combina și cu alte frunze. Atunci o să știți cantitățile necesare.

Rucola e apreciată pe teritoriul peninsular încă din perioada romană. Era ținută la loc de mare cinste datorită proprietăților digestive, relaxante și afrodisiace fiind planta asociată zeului potenței de sorginte greacă, Priap. Din această cauză a avut perioade în care cultivarea ei a suferit măsuri de cenzură.

În zilele noastre este considerată super-aliment datorită conținutului foarte mare de vitamine, minerale, antioxidanți și a calităților anticancerigene. Acestea din urmă sunt o caracteristică generală a familiei din care face parte, Cruciferae, fiind rudă directă cu broccoli, conopida și varza.

Are calități serioase antihipertensive datorate conținutului mare de potasiu și a efectelor diuretice.

Conține foarte multă vitamina A și K, pe lângă vitamina C. Prima e responsabilă cu sănătatea vederii, pielii și părului, a doua ajută la coagularea sângelui și vindecarea rănilor.

În privința proprietăților relaxante se utilizează uneori în Italia chiar și sub formă de ceai de calmare seara. Patru frunze la cană, 10 minute.

Una peste alta, e consumată atât de mult în Italia pentru liniștirea unei populații agitate și preocupată permanent de potență.

Un pic mai serios vorbind, calitățile sale de protecție a întregului sistem digestiv o fac probabil atât de utilizată. Combate ulcerul, ajută digestia, elimină gazele, are o cantitate surprinzătoare de fibre.

Ah, da, nu e același lucru cu păpădia, nici măcar din aceeași familie botanică. Are în schimb denumirea ei în limba română: voinicica. 🙂

CategoriiLegume
  1. Pingback:Costin Bărbuț - Pastă de pește afumat și cartof dulce

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *